Şi… iar e toamnă în Ciuciuleni!

Da! Din nou e toamnă.  Îmi place să scriu despre acest anotimp. De ce? Pentru că ador forfota din satele Moldovei, în special din satul meu de baştină, CIUCIULENI.

Ciuciuleni

Sâmbătă am fost la ţară. Mmmm, doamne cât e de frumos. Oamenii aleargă de la „deal” la „vale” oftând că nu reuşesc să le facă pe toate. De ciudă, o vecină îşi ceartă bărbatul că nu a reuşit să pregătească coşurile pentru a merge la cules poamă, altă vecină merge grăbită la magazin să cumpere pâine, iar Badea Vasile mână animalele la rând. Deja e ora 8, prin mahala se aud doar câinii lătrând, în rest toată lumea e plecată la “deal”, că nu de alta, dar să reuşească oamenii să strângă recolta pe care a îngrijito luni întregi.

Tata, ca de obicei nu îşi găseşte locul

Tata se trezeşte dis de dimineaţă. Îl văd, nu-şi găseşte locul. Vrea şi el să-şi aducă acasă, poama, popuşoii…, dar mai întâi îşi verifică maşinile (dacă se pornesc uşor, sau să nu fie probleme, cum spune el fierul e fier). Spre seara tata pune „Lotka” pe maşină. Zis şi făcut.  Făcând, ba una ba alta, ziua a trecut.

E duminică. Ca de obicei tata se trezeşte…face focul… “coace cărniţă de porc”… doar ce naiba i-a venit fata acasă. Îl văd nu-şi găseşte locul, nici carnea care de altă dată i se părea bună, azi o mănâncă de nevoie.

E îngrijorat că nu o să reuşească să strângă “roada”. Eu încerc să-l liniştesc. Nu are mult de lucru, dar are tata un defect, retrăieşte pentru orice fleac. Deja e culmea şi îi spun: „TATA NU AI HECTARE”.  La care tata tace.

Gata m-am pornit în Chişinău, dar fără tragere de inimă. Vreau şi eu să particip la „sărbătoarea de pe câmp”, dar nu pot, serviciul mă cheamă la datorie. Nu am ce face.

P.S O să fac tot posibilul să merg la cules poama măcar o zi .